La o construcție nouă, terasa nu este doar o membrană aplicată peste beton. Pantele, controlul vaporilor, termoizolația, hidroizolația, scurgerile, aticele și străpungerile trebuie gândite ca un singur sistem și coordonate cu etapele șantierului.
Sistemul
Fiecare strat există cu un rol, iar performanța terasei depinde de felul în care straturile lucrează împreună.
Compoziția exactă a sistemului depinde de proiect, de structură, de cerințele termice, de utilizarea terasei, de scurgeri și de stratul final ales.
Fiecare strat are un rol. Un strat bun nu poate compensa toate greșelile din stratul de sub el.
Această pagină este despre terasele construcțiilor noi. Pentru terasele existente — evaluare, reparație sau refacere — vezi pagina despre hidroizolații pentru terase și acoperișuri.
Începutul lucrării
Execuția poate începe atunci când constructorul a definit suficient geometria terasei.
Asta nu înseamnă că toate străpungerile viitoare trebuie să existe din prima zi. Din experiența noastră pe șantiere, după realizarea stratului de control al vaporilor pot fi executate și străpungeri ulterioare — acestea sunt racordate și etanșate înainte de montarea termoizolației.
Șapa de pantă
Șapa de pantă dă terasei geometria care conduce apa: pante continue dinspre punctele înalte către scurgeri, fără contrapante și fără zone în care apa ar stagna.
Înainte de a continua cu straturile următoare, șapa trebuie să ajungă într-o stare potrivită pentru aplicarea sistemului — o condiție pe care o verificăm pe șantier, nu un termen fix.
Hidroizolația nu trebuie folosită pentru a compensa o geometrie greșită a terasei.
Stratul inferior
Peste șapa de pantă urmează un strat de difuzie și control/barieră de vapori, conform sistemului ales.
Acest strat se execută continuu și se etanșează, inclusiv la perimetru și în jurul străpungerilor. În funcție de sistem, el poate prelua mai multe roluri — de la controlul vaporilor din interiorul clădirii până la protecția părții inferioare a pachetului de straturi.
Rolul exact al acestui strat diferă de la un sistem la altul — nu în toate sistemele el îndeplinește aceleași funcții.
Gestionarea apei
Acolo unde sistemul și configurația scurgerilor o cer, prevedem evacuarea apei nu doar la nivelul hidroizolației finale, ci și la nivelul stratului inferior.
Există situații în care scurgerile colectează apa din câmp la nivelul inferior sau în care se folosesc scurgeri pe două niveluri, astfel încât apa să poată fi evacuată atât de la nivelul hidroizolației finale, cât și de la nivelul stratului de difuzie și control al vaporilor.
Dacă apa ajunge la nivelul inferior — în timpul execuției sau, ulterior, după o deteriorare accidentală a straturilor superioare — o cale de evacuare corect prevăzută permite evacuarea ei, în loc ca apa să rămână închisă în pachetul de straturi.
Este o cale suplimentară de evacuare, care reduce riscul — nu o asigurare absolută.
După realizarea stratului de difuzie și a barierei de vapori, executate continuu, etanșate perimetral și cu evacuarea apei asigurată, construcția este protejată împotriva precipitațiilor încă din această etapă.
Pentru șantier, această etapă poate aduce flexibilitate: lucrările de interior pot continua, instalațiile și celelalte lucrări pot avansa, iar straturile superioare ale terasei nu trebuie finalizate imediat.
Este o protecție intermediară, condiționată de execuția corectă a acestei etape — nu acoperișul finalizat. Stratul inferior nu rămâne expus pe termen nelimitat, ci este acoperit de straturile următoare la momentul potrivit.
Între etape
După realizarea stratului inferior pot fi executate carotări pentru aerisiri, treceri de instalații sau alte străpungeri necesare proiectului. Aceste zone sunt apoi racordate și etanșate înainte de montarea termoizolației.
În practică, pe proiectele mari, terasa este uneori folosită temporar pentru acces, pentru depozitarea materialelor sau pentru lucrările altor echipe. Am întâlnit situații în care stratul inferior a fost deteriorat în această perioadă.
De aceea, verificarea face parte din execuție. Înainte de a acoperi stratul inferior, verificăm din nou continuitatea lui și reparăm eventualele deteriorări apărute între etape.
Un strat executat corect nu este doar montat și apoi acoperit. Este verificat din nou înainte de următoarea etapă.
Termoizolația
Tipul și grosimea termoizolației se stabilesc prin proiect, în funcție de cerințele termice, de utilizarea terasei și de sistemul ales. Lucrăm cu sisteme de termoizolație rigidă — EPS, PIR sau alte materiale potrivite, acolo unde proiectul și sistemul le justifică.
Termoizolația se alege după cerințele proiectului și ale sistemului, nu doar după grosime.
La sistemele cu EPS poate fi folosită o membrană bituminoasă autoadezivă, compatibilă cu termoizolația: ea creează stratul inferior de hidroizolație și evită aplicarea flăcării direct pe un material sensibil, acolo unde acest lucru este relevant. Nu este însă o regulă pentru orice sistem.
În funcție de tipul panoului și sistemului, primul strat de hidroizolație poate avea o configurație diferită.
Atice și racorduri
Marginile terasei fac parte din sistem — și se coordonează cu fațada.
Detaliile de la atic trebuie coordonate cu hidroizolația și cu termosistemul fațadei.
Scurgerile finale se montează și se finalizează ca parte a hidroizolației superioare — racordul dintre membrană și scurgere este un detaliu de sistem, nu un accesoriu adăugat la final.
Într-o configurație pe două niveluri, evacuarea finală și colectarea de la nivelul inferior trebuie să fie compatibile și coordonate între ele.
Stratul final
Stratul final nu înseamnă automat o anumită membrană sau o anumită protecție — se alege pentru fiecare proiect.
Membrană bituminoasă expusă, cu protecție minerală — inclusiv în nuanțe albe sau deschise, acolo unde este potrivit pentru proiect.
Pentru proiectele care cer performanțe suplimentare poate fi propusă o soluție expusă cu reflectanță ridicată.
Hidroizolația finală poate fi protejată cu un strat de lestare din pietriș de râu potrivit, acolo unde structura și proiectul permit. Este o altă familie de sistem, în care încărcarea structurală, drenajul și protecția sunt coordonate — nu pietriș aruncat peste membrană.
Stratul final se alege în funcție de utilizarea terasei, protecția dorită, proiect și sistemul complet.
Acolo unde fațada și configurația parapetului o cer, aticul se închide cu un capac sau profil de tablă: sprijinit pe partea superioară a parapetului și depășind planul termosistemului, astfel încât apa să fie condusă în afara fațadei. Culoarea urmează proiectul de arhitectură.
Continuitatea hidroizolației peste și în jurul detaliului de tablă se realizează într-un mod compatibil și sigur pentru sistem.
Utilizarea terasei
Cum lucrăm
Parcurgem proiectul, detaliile și punctele de scurgere.
Geometria terasei, apoi stratul inferior continuu și etanșat.
Racordăm străpungerile apărute și reparăm eventualele deteriorări.
Straturile superioare, compatibile între ele și cu sistemul ales.
Atice, scafe, scurgeri finale și stratul final stabilit prin proiect.
Verificăm ansamblul terasei și predăm lucrarea documentat.
Din execuție
La o construcție rezidențială nouă dezvoltată de Maturo Homes am executat sistemul complet de hidrotermoizolație al terasei — cu evacuarea apei prevăzută și la nivelul inferior, cu protecție încă din etapa intermediară și cu străpungerile coordonate înainte de închiderea straturilor superioare.
Studiul de caz arată logica sistemului, nu o rețetă universală — modul nostru de lucru și unele detalii au continuat să evolueze de la acel proiect.
Sistem complet de hidrotermoizolație pentru terasa unei construcții rezidențiale noi: protecție progresivă pe durata execuției, străpungeri coordonate și apă gestionată la mai mult decât stratul final expus.
Vezi studiul de cazÎntrebări frecvente
Pentru că evacuarea apei începe din geometria terasei: pantele conduc apa dinspre punctele înalte către scurgeri și evită zonele în care apa ar stagna. O geometrie corectă se rezolvă din șapă, nu din straturile aplicate peste ea.
În funcție de sistemul ales, stratul de difuzie și control al vaporilor poate prelua mai multe roluri: controlul vaporilor din interiorul clădirii, un strat continuu și etanșat sub termoizolație și interfața cu scurgerile și străpungerile. Funcțiile exacte depind de sistemul ales pentru proiect.
Da, în anumite condiții. După realizarea stratului de difuzie și a barierei de vapori — executate continuu, etanșate perimetral și cu evacuarea apei asigurată — construcția este protejată împotriva precipitațiilor încă din acea etapă, iar lucrările de interior pot continua.
Este o protecție intermediară, nu acoperișul finalizat.
Se poate executa. Carotările pentru aerisiri, treceri de instalații sau alte străpungeri necesare proiectului pot apărea și după realizarea stratului inferior — zonele respective sunt apoi racordate și etanșate înainte de montarea termoizolației.
Da. Înainte de montarea termoizolației verificăm din nou continuitatea stratului inferior și reparăm eventualele deteriorări apărute între etape — mai ales acolo unde terasa a fost folosită temporar pentru acces, depozitare sau lucrările altor echipe.
Pentru că, în timpul execuției sau după o deteriorare accidentală a straturilor superioare, apa poate ajunge sub termoizolație. Acolo unde sistemul și configurația scurgerilor o cer, nivelul inferior oferă o cale de evacuare, în loc ca apa să rămână închisă în sistem.
Ambele pot fi potrivite. Tipul termoizolației se stabilește după cerințele proiectului și ale sistemului complet — nu există un răspuns universal valabil pentru orice terasă.
Nu în orice sistem. La sistemele cu EPS poate fi folosită o membrană bituminoasă autoadezivă compatibilă; la alte tipuri de panouri, primul strat de hidroizolație poate fi executat diferit, conform sistemului.
Depinde de utilizarea terasei, de protecția dorită și de sistemul complet. Lucrăm cu membrane expuse cu finisaj mineral, cu sisteme expuse cu reflectanță ridicată și cu sisteme protejate prin lestare — recomandarea concretă vine după analiza proiectului.
Da, acolo unde structura și proiectul permit. Este însă o altă familie de sistem, în care încărcarea structurală, drenajul și straturile de protecție sunt coordonate între ele — nu doar pietriș așezat peste membrană.
Ca parte din sistem: termoizolație pe verticală acolo unde proiectul o cere, scafă în colțul interior, continuitatea hidroizolației de pe orizontală pe verticală și racord coordonat cu termosistemul fațadei și cu capacul de tablă.
Hidroizolația devine parte a unui ansamblu protejat mai amplu, care poate include straturi de protecție, drenaj, șapă și sistemul de pavaj sau finisaj. Este o altă abordare de sistem, cu straturile stabilite prin proiect.
Ideal, înainte de închiderea definitivă a straturilor superioare. Străpungerile pot fi executate și după realizarea stratului inferior, dar fiecare trebuie racordată și etanșată înainte de montarea termoizolației — de aceea coordonarea cu celelalte echipe face parte din lucrare.
Trimite-ne proiectul și stadiul în care se află construcția. Putem analiza sistemul, etapele de execuție și detaliile care trebuie coordonate înainte de închiderea terasei.
